Cine ştie programare și e dornic să ajute?
Îmi place de netu asta,e sexy,numai că vine cu gunoaie!
Are cineva o rolă de scotch?
Are careva trusă de poker?
Cine are cărţi de joc?
Cine are un perforator?
Are cineva o rolă de scotch?
Are careva trusă de poker?
Cine are cărţi de joc?
Are Cineva Un Windows xp????
Cine are un metru de croitorie ?
.......................................................
Și lista poate continua la nesfârșit... Aștia suntem noi. Studenți. Nu avem niciodată tot ce ne trebuie. Și nu ne trebuie mult. Suntem studenți. Suntem adaptați junglei în care ne-am aruncat cu capul înainte de bunavoie. E frumos printre aceste animale. E placut. Simți că trăiești. Simți prea mult asta. Când te trezești spre dimineață, după cele 14 ore în care nu ai facut nimic altceva decât să stai în fața unui ecran de 10, 14, 17 inch. Când te trezești deranjat de zvârcolirea foamei. Căci nu ai mâncat decât un kebab. Nu ai mâncare în frigider. Ai tăi nu ți-au mai trimis, căci le-ai zis tu că îți ajunge, ca să nu mai cheltuiască ei atât de mult pe curul tău. Sau poate ai frigiderul plin. Dar ți-e lene. Ai lenea aceea de sesiune. Acea perioadă în care ar trebui să mănânci și să citești. Să scrii și să mănânci. Să mănânci, să citești și să scrii. Dar nu... Nu faci asta. Ți-e lene să îți faci măcar un sandwich. Ți-e lene să citești. Nu ai chef azi...Poate mâine. Mai bine îți iei un kebab meniu mare cu cartofi prăjiti și suc inclus. Ar trebui să îți ajungă pentru astăzi. Te duci repede la Falafel și cumperi kebabul. E singura ta ieșire în lume, într-o zi mai tristă decât tine. Zece minute de aer proaspat și miscare îți ajung. Te întorci în cămin. Îți desfaci cu nerabdare punga. Mănânci ca un animal din kebabul pe care tocmai ai dat ultimii bani. Ești așezat în fața ecranului de sticlă la care privești hipnotizat în fiecare zi. Mănânci și te uiți la un serial. Doar e sesiune. Asta fac studenții în sesiune. Încep un nou serial. Dar de ce? Ca să nu moară de plictiseală. Pentru că afara e ianuarie geros și nu se încumetă să încerce o plimbare. Mănânci kebabul. Ți se termină serialul. Arunci cu nepăsare punga mototolită pe langa coș. Bei un Pepsi pentru a-ți potoli setea. Râgăi apoi ca un porc la ananghie. Iesi pe terasă. Îți aprinzi o țigară. Probabil cumpărată din mărunțișul pe care l-ai adunat de sub pat, de pe masă, de prin rafturi. Ai spus că te lași de atâtea și atâtea ori. Dar nu poți. Poți, dar nu vrei. Te-ai lăsat, dar te-ai apucat de zeci de ori. De ce? Pentru că țigara e cel mai bun prieten în multe momente din viața ta de student. Pentru că ea te înțelege. Ea te încălzește în momentele reci. Ea îți ascultă gândurile, fiind conectată cu tine mai mult decât iubita ta. Dacă ai. Dar de cele mai multe ori, nu ai. E greu să îți ții o iubită. E viața de student. Mănânci un kebab, joci FIFA, te uiți la un serial, și ti-o pui și tu când apuci. De obicei în weekend. Când ieși în club. Mergi printre animalele din club în fiecare sâmbătă sau vineri. Tocmai ce ai primit banii și vrei să te faci muci. Vrei să uiți de viața ta nenorocită de zi cu zi. Sau nu ai nici un ban în buzunar. Dar totuși, vrei să te faci muci. Că nu ai bani, nu te împiedica să faci asta. Ai prieteni. Gasești tu o modalitate prin care să pleci din cutia cu 5 paturi în care stai, la ora 11 noaptea și să te întorci muci..
Te întorci și te arunci în pat. Nu mai contează că ești îmbrăcat. Dormi și te trezești spre dimineață.
Ți-e sete...Bei apa și simti
Are Cineva Un Windows xp????
Cine are un metru de croitorie ?
.......................................................
Și lista poate continua la nesfârșit... Aștia suntem noi. Studenți. Nu avem niciodată tot ce ne trebuie. Și nu ne trebuie mult. Suntem studenți. Suntem adaptați junglei în care ne-am aruncat cu capul înainte de bunavoie. E frumos printre aceste animale. E placut. Simți că trăiești. Simți prea mult asta. Când te trezești spre dimineață, după cele 14 ore în care nu ai facut nimic altceva decât să stai în fața unui ecran de 10, 14, 17 inch. Când te trezești deranjat de zvârcolirea foamei. Căci nu ai mâncat decât un kebab. Nu ai mâncare în frigider. Ai tăi nu ți-au mai trimis, căci le-ai zis tu că îți ajunge, ca să nu mai cheltuiască ei atât de mult pe curul tău. Sau poate ai frigiderul plin. Dar ți-e lene. Ai lenea aceea de sesiune. Acea perioadă în care ar trebui să mănânci și să citești. Să scrii și să mănânci. Să mănânci, să citești și să scrii. Dar nu... Nu faci asta. Ți-e lene să îți faci măcar un sandwich. Ți-e lene să citești. Nu ai chef azi...Poate mâine. Mai bine îți iei un kebab meniu mare cu cartofi prăjiti și suc inclus. Ar trebui să îți ajungă pentru astăzi. Te duci repede la Falafel și cumperi kebabul. E singura ta ieșire în lume, într-o zi mai tristă decât tine. Zece minute de aer proaspat și miscare îți ajung. Te întorci în cămin. Îți desfaci cu nerabdare punga. Mănânci ca un animal din kebabul pe care tocmai ai dat ultimii bani. Ești așezat în fața ecranului de sticlă la care privești hipnotizat în fiecare zi. Mănânci și te uiți la un serial. Doar e sesiune. Asta fac studenții în sesiune. Încep un nou serial. Dar de ce? Ca să nu moară de plictiseală. Pentru că afara e ianuarie geros și nu se încumetă să încerce o plimbare. Mănânci kebabul. Ți se termină serialul. Arunci cu nepăsare punga mototolită pe langa coș. Bei un Pepsi pentru a-ți potoli setea. Râgăi apoi ca un porc la ananghie. Iesi pe terasă. Îți aprinzi o țigară. Probabil cumpărată din mărunțișul pe care l-ai adunat de sub pat, de pe masă, de prin rafturi. Ai spus că te lași de atâtea și atâtea ori. Dar nu poți. Poți, dar nu vrei. Te-ai lăsat, dar te-ai apucat de zeci de ori. De ce? Pentru că țigara e cel mai bun prieten în multe momente din viața ta de student. Pentru că ea te înțelege. Ea te încălzește în momentele reci. Ea îți ascultă gândurile, fiind conectată cu tine mai mult decât iubita ta. Dacă ai. Dar de cele mai multe ori, nu ai. E greu să îți ții o iubită. E viața de student. Mănânci un kebab, joci FIFA, te uiți la un serial, și ti-o pui și tu când apuci. De obicei în weekend. Când ieși în club. Mergi printre animalele din club în fiecare sâmbătă sau vineri. Tocmai ce ai primit banii și vrei să te faci muci. Vrei să uiți de viața ta nenorocită de zi cu zi. Sau nu ai nici un ban în buzunar. Dar totuși, vrei să te faci muci. Că nu ai bani, nu te împiedica să faci asta. Ai prieteni. Gasești tu o modalitate prin care să pleci din cutia cu 5 paturi în care stai, la ora 11 noaptea și să te întorci muci..
Te întorci și te arunci în pat. Nu mai contează că ești îmbrăcat. Dormi și te trezești spre dimineață.
Ți-e sete...Bei apa și simti
Are Cineva Un Windows xp????
Are Cineva Un Windows xp????
Cine are un metru de croitorie ?
.......................................................
Și lista poate continua la nesfârșit... Aștia suntem noi. Studenți. Nu avem niciodată tot ce ne trebuie. Și nu ne trebuie mult. Suntem studenți. Suntem adaptați junglei în care ne-am aruncat cu capul înainte de bunavoie. E frumos printre aceste animale. E placut. Simți că trăiești. Simți prea mult asta. Când te trezești spre dimineață, după cele 14 ore în care nu ai facut nimic altceva decât să stai în fața unui ecran de 10, 14, 17 inch. Când te trezești deranjat de zvârcolirea foamei. Căci nu ai mâncat decât un kebab. Nu ai mâncare în frigider. Ai tăi nu ți-au mai trimis, căci le-ai zis tu că îți ajunge, ca să nu mai cheltuiască ei atât de mult pe curul tău. Sau poate ai frigiderul plin. Dar ți-e lene. Ai lenea aceea de sesiune. Acea perioadă în care ar trebui să mănânci și să citești. Să scrii și să mănânci. Să mănânci, să citești și să scrii. Dar nu... Nu faci asta. Ți-e lene să îți faci măcar un sandwich. Ți-e lene să citești. Nu ai chef azi...Poate mâine. Mai bine îți iei un kebab meniu mare cu cartofi prăjiti și suc inclus. Ar trebui să îți ajungă pentru astăzi. Te duci repede la Falafel și cumperi kebabul. E singura ta ieșire în lume, într-o zi mai tristă decât tine. Zece minute de aer proaspat și miscare îți ajung. Te întorci în cămin. Îți desfaci cu nerabdare punga. Mănânci ca un animal din kebabul pe care tocmai ai dat ultimii bani. Ești așezat în fața ecranului de sticlă la care privești hipnotizat în fiecare zi. Mănânci și te uiți la un serial. Doar e sesiune. Asta fac studenții în sesiune. Încep un nou serial. Dar de ce? Ca să nu moară de plictiseală. Pentru că afara e ianuarie geros și nu se încumetă să încerce o plimbare. Mănânci kebabul. Ți se termină serialul. Arunci cu nepăsare punga mototolită pe langa coș. Bei un Pepsi pentru a-ți potoli setea. Râgăi apoi ca un porc la ananghie. Iesi pe terasă. Îți aprinzi o țigară. Probabil cumpărată din mărunțișul pe care l-ai adunat de sub pat, de pe masă, de prin rafturi. Ai spus că te lași de atâtea și atâtea ori. Dar nu poți. Poți, dar nu vrei. Te-ai lăsat, dar te-ai apucat de zeci de ori. De ce? Pentru că țigara e cel mai bun prieten în multe momente din viața ta de student. Pentru că ea te înțelege. Ea te încălzește în momentele reci. Ea îți ascultă gândurile, fiind conectată cu tine mai mult decât iubita ta. Dacă ai. Dar de cele mai multe ori, nu ai. E greu să îți ții o iubită. E viața de student. Mănânci un kebab, joci FIFA, te uiți la un serial, și ti-o pui și tu când apuci. De obicei în weekend. Când ieși în club. Mergi printre animalele din club în fiecare sâmbătă sau vineri. Tocmai ce ai primit banii și vrei să te faci muci. Vrei să uiți de viața ta nenorocită de zi cu zi. Sau nu ai nici un ban în buzunar. Dar totuși, vrei să te faci muci. Că nu ai bani, nu te împiedica să faci asta. Ai prieteni. Gasești tu o modalitate prin care să pleci din cutia cu 5 paturi în care stai, la ora 11 noaptea și să te întorci muci..
Te întorci și te arunci în pat. Nu mai contează că ești îmbrăcat. Dormi și te trezești spre dimineață.
Ți-e sete...Bei apa și simti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu